Cantecul Marelui Arc

Fiecare om trebuie sa se intalneasca intr-o zi cu propriul sau destin. Se vor privi in ochi si se vor recunoaste. Unul trait prin celalalt.
Tolkien
a spus: “Pamantul de Mijloc nu este o Lume Imaginara“. Pe mine nu ma atinge afirmatia sa. Pentru ca eu am vazut-o cu ochii mei. Nu in vis, nu in meditatii, ci pe viu. Urmele au ramas intacte de-a lungul a miliarde si miliarde de ani. Temeti-va de puterea pamantului asta si mai ales gasiti in voi puterea sa cautati iertarea, cu orice pret, pentru slabiciunea regnului oamenilor. Caci desi a avut varfurile sale de lance, regnul uman a tradat si a fost cel mai usor de ametit cu putere.

Iar fiindca nu a stapanit-o, a tradat.
Astazi, lumea arata deplorabil. Nu exista onoare, nu exista curaj, nu exista devotament. Oamenii merg din prost in mai prost si nu reusesc sa priceapa adevarul. Sunt naivi, sunt indestulati cu orbire. Pentru ca odata patrunsi de umbra, au dat din generatie in generatie sangele blestemat.
Astazi, dreptatea nu mai trece ca dreptate, ci ca rautate. Iar biserica indeamna la atins de oase …
Sa va amintiti ca genele se transmit in spirit, iar cand va veti incarna din nou, veti avea aceleasi trasaturi. Pentru ca ele sunt date de felul in care simtiti, credeti, ganditi.