De ce iubesc Romania. A doua mea poveste la cerere.

Buna ziua, draga Anca. Te rasfeti, si ma rasfeti cerandu-mi mie sa scriu un text care sa te inspire pentru o tema, la geografie. Nu comentez asupra faptului ca ai citit niste “chestii” pe blogul matusi-tii care-ti sunt eu, si ti-au placut. Te-as si crede, daca n-as sti cat iti place sa reversi din dulceata-ti asupra celorlati, atribuindu-le calitati si merite pe care abia daca le au. Si nu comentez nici asupra realitatii ca esti, daca nu ma insel, olimpica si la geografie, ca mai  la toate materiile, si ca rugamintea ce mi-ai facut-o nu denota decat rasfatul de care scriam la inceput. Accept cu dragoste provocarea ta desi stiu bine ca nu te va ajuta cu nimic, doar sa te amuzi copios citindu-mi “chestia”si, poate asa, ma voi achita si eu de un aport de buna dispozitie necesar cand scrii orice tema.
Asadar, eu iubesc enorm si sincer Romania, pentru ca nu am niciun motiv sa nu o iubesc. Nu mi-e rusine nici cu istoria, nici cu geografia, nici cu poporul acestei tari in care m-am nascut si traiesc. Nu sunt pregatita acum sa enumar toate motivele cu care sa-mi argumentez recunostinta faptului ca sunt romanca, dar iata ce gandesc:
-in intreaga existenta mea, de 38 de ani, nu am cunoscut teama si umilinta, mergand libera, neacoperita, neinarmata si-n pas cu barbatii oriunde si oricand as fi vrut
-foamea facuta in anii pre-decembristi, cand am facut-o, nu a fost nici aceea ca cea traita si azi de unele popoare din Asia si Africa
-oricum este invatamantul in Romania, cel putin exista acces la atatea alte medii de informare incat se pot suplini, la nevoie, informatiile predate in scoala
-sunt multumita ca-mi pot recunoaste si practica libera, religia
-nu sunt deloc o aventuriera, foarte rar ies din casa, dar stiu ca Romania este nu doar o tara frumoasa, ci printre cele mai frumoase din lume; de ce n-ar fi, ce Dumnezeu ii lipseste?
-chestia (ca sa te citez) cu mentalitatea de cioban a romanului, este o mare prostie, pe bune, cu ce e mai buna cea a americanului, de exemplu?
-chiar nu stiu despre altii, dar romanii sunt prietenosi, si cand nu sunt, nu sunt nu pentru ca sunt romani, ci pentru ca sunt oameni, iar pe acestia, nu nationalitatea ii determina sa fie reci si nepasatori, cat orgoliul si necunoasterea, de sine si de cele ale vietii.
-iubesc
Romania, draga mea Anca, pentru ca-mi pare ca are una din cele mai frumoase limbi in care se pot scrie si recita poezii si texte filozofice.

(Iti recomand sa citesti ceva scris de preotul profesor Dumitru Staniloae. Si aprofundeaza-l pe Nichita Stanescu.)
Draga Anca, frumoasa mea nepoata, si aproape genialo, nu mai face glume din acestea cu mine, cerandu-mi mie inspiratie pentru temele tale. Uite ca te provoc si eu: astept din partea ta si alte subiecte pentru “chestii” pe care sa le scriu pentru a le citi si tu, cateodata. Dana Lalici, o bloggerita cu suflet bun, m-a provocat si ea in vara sa scriu un text, despre cum mi-am cunoscut viitorul sot. Tu, Anca, esti a doua persoana care mi-a propus o tema. Ma bucur ca vizitezi blogul meu. Acum, pune mana si fa-ti cum se cuvine tema la geografie. Bafta!