Jurnalul unei zile oarecare (1)

Am zis io mai demult pe unele bloguri, pe la comentarii, ca sunt invidios pe fetele care se “rezolvau” vinerea de postare raspunzand la niste intrebari standard pe care cica le-au vazut si ele la Corcodusa, de unde le-a importat Cuvanta si uite-asa au ajuns si la Bursucel si la Potecuta si la Ana, sub titlul „Jurnalul unei fete simple”. Si tot stand eu si meditand (ca, da, desi pare ciudat, mai imi pierd cateodata timpul si astfel), am zis sa-mi fac si io un jurnal dintr-asta. Doar ca negasind niciunde un format standardizat, a trebuit sa imi compun singur si intrebarile. Iaca-ta mai jos :
Jurnalul unui barbat complexat complicat simplu
Daca stiu ce zi e azi ? Ete ca stiu. Ii sambata.  Pfuuu… era ziua cu duzina …
Daca stiu si data din calendar ? E voie sa trisam ? Nu ? Atunci, sorry ! Oricum, e octombrie, intre lichidarea pe septembrie si-avansul pe noiembrie.
Pe ce program e televizorul : BBC Entertainment, c-astept s-o vad pe Anne Robinson de la „Lantul slabiciunilor”, fiindca-i cea mai draguta nesuferita pe care o stiu.

La ce distanta de mine se afla telecomanda ? 1,5-1,7 metri. Cam ase.
Care-i ultimul banc bun pe care l-am auzit :
Intrebare la Radio Erevan :
-In zi de doliu national este permis sa facem sex ?
-Da, dar cu nevasta , ca sa fie trist !
Ce gagici mi-au mai facut cu ochiul : vorba vine, nu mi-a facut niciuna ca doar n-or capiat… Dar mi-a atras atentia asta:Odille Vuillemin. Stiu, n-are tate. D-aia am si ales o poza in care „amanuntul” asta nu apare (saracuta… la ea chiar ca e vorba de un “amanunt”… ). Nu stiu daca-i vreo frumusete, da’ mie-mi pare ca are un „nu-s’ ce”. Sau mai degraba, un je ne sais qoui, ca-i frantuzoaica.
Si asta :
Fiindca ii sta bine chiar si zburlita. (Kathryn Morris, din „Cold Cases”; ai nostri au luat de bun „cold”-ul si-au tradus titlul serialului „Cu sange rece”. Halal ! )
Stirea care m-a enervat cel mai rau in ultimul timp : Ok, nu-i chiar o stire, ca nu a prezentat-o nimeni ca atare. E un detaliu al unei stiri care mie, inger si demon al detaliului, nu avea cum sa-mi scape : prefectul Vasluiului s-a implicat cu umpic de delay (asaaa… de vreo doua zile) in rezolvare protestelor de la Pungesti fiindca, guess what ?, omul nu locuieste in Vaslui, fiind din Valcea.

Si cu naveta e mai greu…

Bai, da’ mie chestia asta tot nu-mi iese din cap. Auzisem ca Vasluiul e cea mai saraca zona a Europei. Si stiu ca oamenii de-acolo chiar sunt saraci. Mai, dar chiar in halul asta, de n-a fost macar unul din judet care sa reuseasca s-adune spaga suma suficienta pentru un scaun de prefect ? Cat o fi frate un scaun de prefect ? O fi din aur ? Cum pana mea sa pui intr-un judet pe unul care anterior nu a auzit de judetul ala decat de la televizor ?
De ce tusesc : daca as fi un tip superficial as spune ca de la tigari. Dar nu sunt un tip superficial asa ca nu spun.
Cand am iesit ultima oara cu baietii : diseara.
Cu ce sunt imbracat : asta-i imprumutata de la fete, o au si ele in chestionar, numai si numai ca sa ma razbun !!! Fiindca, tatutu, una, da’ una singura macar, n-a scris si ea la rubrica asta o chestie d-aia de sa-ti modifice pulsul. Ceva gen „neglije” sau „un tricou s-atat” sau „o camasa barbateasca descheiata la trei nasturi…” sau macar un amarat de „sunt in casa, asa ca n-am prea multe pe mine…”… Nimic din toate astea, frate ! Tati, da’ tati, in blugi, pulovere, rochii incheiate pana-n gat, fuste pana-n pamant… Scoateti, in pisici, rubrica aia, ca nu de alta, vine frigul si o sa aflu despre „geaca imblanita”, „palton”, „sase randuri de pantaloni trasi unii peste altii”…
Dar sa revenim… Cu ce sunt imbracat ? Pai atunci cand m-am apucat sa scriu eram in trening. Numai ca… (suspans, da ? )… numa’ caaaa… in timp ce scriam… pai in timp ce scriiiiiammmm (Joe Cocker pe fundal…) … mi-am dat jos bluza. Fiindca imi era caaaald… Si ciorapii. Ca-mi venea putin miros de acru…
Vedeti, mai fetelor, ca se poate ?