Provocarea – Partea a 3-a

Stiu ca acum ma avant ceva mai mult in jungla provocarii, insa nu mi-am impus o regula a ordinii in ceea ce o priveste si nici regula indeplinirii complete. Nu ma caracterizeaza toate taskurile de acolo si nici nu am o placere deosebita de a aborda anumite subiecte.Azi voi scrie despre una din persoanele pe care eu le admir.
Astazi dimineata discutam cu Cronicarul Sot despre o persoana care a devenit foarte importanta pentru mine, o persoana pe care in ultimul am am ajuns s-o admir si mai mult decat o admiram inainte si care mi-a devenit model, mentor. Am mai vorbit eu acum cateva luni despre ea si in postarea unde povesteam cum mi-am gasit nu un mentor, ci doi.
Una din acele doua persoane se intampla sa fie femeie si cu care sa fi extins relatia la un alt nivel in afara de mentor-invatacel. Pe langa respectul si admiratia ce i le port, am descoperit si o empatie care acum se realizeaza in doua sensuri, am ajuns la un anume girls bonding, desigur insa, eu respectand in continuare diferenta de statut, functie, experienta si pregatire.
Ii caut un nume in literatura si greu ma pot hotari la unul (postarea o scriu in timp ce analizez imprejurarile), unul care sa fie demn de ea. Gata stiu. Ii voi spune… Inés, din Inés a sufletului meu – Isabel Allende. De ce ea? Pai ia priviti ce am scris eu ceva timp in urma despre personaj:

Mi-a placut mult romanul, ramanand cu o profunda admiratie fata de personajul Inés, femeia care a stiut sa gateasca astfel incat sa salveze de la foamete oamenii veniti in Chile, a stiut sa vindece, sa gaseasca apa in desert, sa umble cu capul sus cand nu mai era loc de mandrie si sa nu uite niciodata de unde a plecat. Un caracter puternic, luptator, un exemplu bun pentru contemporanii care asteapta totul de-a gata.

Inés, cea pe care eu o cunosc, e o persoana care desi este grozava in domeniul in care s-a pregatit, reuseste sa uimeasca si in alte activitati pe care le are, are pasiuni grozave, ca si mine de altfel (cititul, filmele, teatrul, muzica buna, ceaiul, etc.). Munceste mult dar mereu isi cauta timp pentru a-i ajuta pe altii, fie pentru a raspunde la o intrebare, fie pentru a cere un feed-back, fie pentru a discuta despre o carte.
Are multa energie pe care nu stiu de unde o gaseste, iar acest lucru ma ambitioneaza si ma ajuta sa nu clachez uneori.

E deosebit de finuta, are un bun gust extraordinar si niste inclinatii deosebite in privinta aspectului. Ador faptul ca merge pe principiul ca la orice varsta trebuie sa ne bucuram de viata, sa profitam mereu de ocaziile de sarbatoare (Mi-a spus, atunci cand i-am spus ca nu vreau sa-mi serbez ziua: In viata trebuie sa profiti de orice moment de sarbatoare, eu una serbez si Valentine’s Day, si Dragobete.), ca stie sa poarte si ceva mai extravagant (dar deosebit de decent, trebuie sa intelegeti ca eu prin extravaganta inteleg ceva deosebit pentru societatea romaneasca inca ramasa la ideea ca doar camasa ori sacoul sunt elegante), sa accesorizeze nemaipomenit de frumos orice tinuta, si in acelasi timp – in anumite zile cand e polei afara – sa-si puna rucsacul in spate si sa poarte jeans si o gheata sport.
Ador faptul ca, spre deosebire de alti oameni la nivelul ei, impartaseste cunostintele acumulate cu cei tineri si e de principiu ca acestia trebuie formati si sustinuti. In acelasi timp alte persoane spun: Lasa-i sa se descurce cum ne-am descurcat si noi. Inés nu e asa, ea daruieste, isi foloseste resursele pentru a ajuta, pentru a lasa loc si de o vorba buna si incearca sa se apropie de oameni, nu sa pastreze distanta.
Cred ca ma repet deja. Cand m-am apucat sa scriu despre ea aveam in minte o postare atat de lunga incat sa ma doara mainile scriind, insa acum m-am blocat. E greu sa scrii despre o persoana (greu pentru mine, sunt oameni mai dotati carora le vine poate mult mai usor sa astearna pe hartie si o caracterizare si un sentiment) deosebita care te uimeste placut pe zi ce trece, o persoana cu care poti sa comunici fara a te inhiba, desi iti este superioara din multe puncte de vedere.
A ajutat pe multi, de aceea este in general iubita si apreciata. Desigur, sunt persoane care nu ii inteleg nivelul si in invidia lor vorbesc aiurea, ghidandu-se dupa anumite scapari sau greseli (fiindca orice-am face, suntem oameni iar greseala este o caracteristica nelipsita rasei). Ce-mi place la ea este ca mereu este constienta de acest fapt si incearca sa se corecteze, sa progreseze continuu.
De aceea, in fata ei, eu ma inclin si-mi marturisesc admiratia, respectul si devotamentul.
Sa ne traiti, draga Inés!
Foto, de aici.